De ce au divorțat Bill și Melinda?

By |2021-05-15T01:19:42+03:0015 mai, 2021|Categories: Articole, Fără categorie, Ultimele articole|Tags: , , |1 Comment

Sau despre răstignirea necesară pentru a îndura alteritatea

Abia s-au potolit puțin valurile. Valurile datului cu părerea, ale glumițelor, meme-urilor.
Fiecare utilizator de tastatură (că este sau nu utilizator de windows) a ținut să își spună opinia, să-și exercite sarcasmul sau să își practice ironiile.
 
Mărturisesc un pic rușinat că și mie mi-a trecut prima dată prin cap locul comun: ”eh, vezi, banii n-aduc fericirea!” sau ”omul acesta vrea să schimbe lumea?”…
 
De la articole de fond în presa de mare circulație, cu scormonirea în trecutul celor doi, pînă la ridicole luări de ”poziție” ale unor prestatori de servicii religioase (”lucrători” religioși), care au văzut împlinită dreptatea lui Dumnezeu printre citate biblice sforăitor rostite, am văzut cam toată
paleta de reacții: de la atitudinea trist-prefăcută sau isteric-profetoidă pînă la hlizit-stupidă.
 
Oh, da, există și un lucru” bun” în toată istoria asta tristă. Discuțiile despre căsniciile heterosexuale, cuplu bărbat-femeie, divorțul ca patologie, toate acestea au ieșit la iveală. Tocmai faptul că toată lumea a vorbit de un divorț ca despre un eveniment-criză este un semn bun, faptul că presa a vuit în dreptul acestui soi de întîmplare este de remarcat.
 
Dar merită prețul?
 
Relația lui Bill și Melinda a fost pusă pe masa de autopsie și unul a dat cu furtunul, celălălalt a scobit cu scalpelul, altul a dat cu ciocanul în dalta pentru craniu, altul a jupuit pielea de la grumaz în sus. Măruntaiele unei relații de 27 de ani au fost scoase și expuse, apoi analizate pe rînd.
 
Veți spune: ”prețul celebrității, prețul bogăției! O merită! Sîntem răzbunați! Iată că există o compensare în lume… Să se spele cu banii lor cu tot acum!”.
 
Cine, oare, ”merită” un divorț? Dar cine, oare, nu îl merită?
 
Ce ființă umană normală poate suporta mai mult de 1 an o altă ființă umană normală, fără să facă compromisuri și ajustări, prin care să-și spînzure propriul ego, propriile orgolii, propriile pulsiuni… ? Cine poate trăi alteritatea fără răstignirea propriului eu? Cine, oare, dintre noi, nefiind ontologic ființe generatoare de dragoste, ar putea îngădui pe celălalt într-o relație plină de iubire dăruitoare, altruistă?
 
Sîntem ființe care ne merităm moartea! Răsplata păcatului (a răzvrătirii și neascultării față de Dumnezeu) este moartea! Ne-o spune Apostolul.
Pentru că sîntem ființe căzute în păcat, ne sîntem unii altora cu totul toxici și insuportabili.
 
Căsniciile care durează sînt fie moarte, fie… răstignite!
Ori amîndoi sau cel puțin unul din cuplu se va fi sinucis intelectual sau/și emoțional și atunci avem o căsnicie defunctă, dar care rezultă într-o alianță plină de politețuri sau contract civilizat de care beneficiază copiii și nepoții…
Ori amîndoi au luat o decizie de a se răstigni alături de Cristos, într-un act teologal care trece dincolo de interesele biologice, economice, sociale sau genetice.
 
Să crezi că ești mai bun și mai fidel decît Bill Gates, bărbat lucid fiind, presupune o naivitate antropologică învecinată cu prostia, un optimism care devine infracțiune la adresa inteligenței minimale.
Să crezi că Melinda este mai rea decît tine și mai insuportabilă decît tine, presupune o răutate femeiească apropiată de descrierile din Proverbele lui Solomon.
 
Căsniciile pe care le-am văzut rezistînd sînt cele ale căror parteneri pot spune:
”Căci nu mai trăiesc eu, ci Cristos trăiește în mine… Ceea ce sînt bun este din pricina Lui, ceea ce fac rău este din pricina mea… vreau să o iubesc pe ea precum Cristos Și-a iubit Biserica… pînă la moarte, pentru că sîntem Una, precum Cristos este unit cu a Sa Biserică-Mireasă. Nu pot iubi, pentru că iubirea nu curge din mine, dar paharul meu este plin de dă peste el, pentru că Dumnezeu, care este Dragoste, locuiește în noi, cu noi, întru noi…”
 
Sîntem făcuți după Chipul și Asemănarea lui Dumnezeu. Dumnezeul nostru este o Comuniune de Persoane. Dumnezeul nostru este Dragoste.
Noi sîntem ființe păcătoase, dar răscumpărate prin Har, prin Îndurare.
Căsnicia-Legămînt este creația acestui Dumnezeu, pentru a oglindi Dragostea Sa în vremelnicie.
Ca aceasta să fie posibilă, trebuie să murim și să ne naștem din nou.
Ca să îndurăm alteritatea trebuie să ne lăsăm răstigniți.
 
Așadar, aceștia care gîndesc astfel se știu cît și ce au fost, se știu ca otravă și scursură și nu celebrează și nu se bucură de divorțul a doi amărîți, care n-au cunoscut dragostea pentru că nu au cunoscut pe Cel care este Dragostea.
Aceștia, care au înțeles și simțit dragostea celuilalt, precum eu am simțit dragostea Nataliei, dragoste care ”acoperă totul, crede totul, nădăjduiește totul și suferă totul”, nu se bucură de rău și de nelegiuire.
 
Divorțul cuiva este un rău pentru care niciun creștin răscumpărat prin Har n-ar trebui să se hlizească, să țopăie și să facă glumițe și meme, pentru că nimeni nu ”merită” un divorț.
Am o teorie riscantă: frustrații în propriile căsnicii și cei necăsătoriți au jubilat mai dihai decît cei care au oarece mulțumire și pace în casă. Este ca în pilda Mîntuitorului, în care datornicul iertat de Stăpîn de o sumă mare, iese și sare imediat la gîtul datornicului său, pentru a-i stoarce suma insignifiantă.
 
Zilele din urmă mi-a fost rușine de acei coreligionari ai mei, care au celebrat nătîng nenorocirea unor ființe umane. Mi-a fost rușine de creștinii, care au cunoscut pe Dumnezeu-Dragoste și care au cunoscut iertarea prin Har, dar care țin balanța în mînă pentru Bill și Melinda și îi scot ușori la cîntar.
Mi-a fost rușine de predicatorii, atleți ai moralității absolute, deținătorii recordurilor de fidelitate, care au tunat și fulgerat împotriva curvarului de Bill și a cutrei de Melinda. Ei, cei buni și desăvîrșiți!
 
Pentru a cîta oară creștinii se bucură că Diavolul (diabolos înseamnă despărțitorul, cel care rupe și aruncă într-o parte și alta) a cîștigat încă o dată?
 
Ne-a stat prost!
De ce au divorțat Bill și Melinda?
Nu știu!
Dar una știu: Dumnezeu este dragoste…
 
 
 
 
7 mai 2021
Marius David Cruceru
 
Sursa foto: Photo by Kelly Sikkema on Unsplash 
@toate drepturile rezervate,
articolul este destinat în exclusivitate Edictum Dei și nu se poate copia sau republica decît cu acordul scris al autorului.
Prof. univ. dr. Marius Cruceru

One Comment

  1. Sergiu Dumitru 15 mai, 2021 at 8:38 pm - Reply

    Aveți dreptate fr. Marius.Mi e frica de creștinismul pe care l trăim în zilele astea.Parca nu mai avem nimic sau aproape nimic dumnezeiesc în noi.Ne bucuram de necazul altora am devenit aroganți tafnosi,nu ne mai interesează decât burdihanurile noastre.Ne uitam cu dispreț la frații care trec prin incercari-sigur au făcut ei ceva-,ne ascundem sub versete bine alese din scripturi etcDUMNEZEU SA SE INDURE DE NOI.Pacea sa fie cu dvs ,va iubesc și va stimez mult.

Leave A Comment

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

This website uses cookies and third party services. Ok