Fără credința tradițională, oamenii spirituali devin ciudați

By |2021-05-29T09:58:22+03:0029 mai, 2021|Categories: Articole, Ultimele articole|Tags: , , , |0 Comments

Americanii se întorc la o religie neortodoxă, foarte personalizată, pentru a găsi împlinire.

”Ce căutați?” Întrebarea este adresată de intructori de fitness zvelți și tatuați, într-o reclamă pentru SoulCycle, clasa de cycling, care a devenit un fel de pseudo-cult religios. SoulCycle este, fără îndoială, o afacere: are o mulțime de centre de cycling în toată America, deservește aproximativ 300 000 utilizatori și valorează, estimativ, 900   milioane   de   dolari.   Dar   susține   că   oferă   ceva   mai   mult   decât   o   oră   de antrenament, ceva transcedental – deși nu din tipul tradițional. Promite ”o mai bună exprimare   a   sinelui   tău”,   după   cum   spune   afișul   publicitar.   Este   totul   despre divinizarea eului. Totul este despre tine.

Etosul lui SoulCycle, iar în sens mai larg, al industriei grijii de sine și sănătății, este un fel de teologie tacită pentru numărul în creștere de tineri americani, care își caută împlinirea spirituală în afara instituțiilor religioare tradiționale. În noua sa carte, Strange Rites: New Religions for a Godless World (n.t. Ritualuri ciudate: religii noi pentru o lume fără Dumnezeu), Tara Isabella Burton descrie această teologie după   cum   urmează:   ”Nu   avem   doar   dreptul   inalienabil,   ci   și   responsabilitatea morală de a avea grijă de noi înșine înainte de a ne îndrepta atenția către alții.” Păcatul originar, sau răul, nu se găsește în oameni, ci în instituțiile societății, care sunt nedrepte și opresive. Nu există un adevăr moral obiectiv. Ne putem baza doar pe sinele nostru fizic și emoțional, pe intuiția și experiențele noastre. Cei mai mulți din cei intervievați de Burton în cartea sa au declarat: ”Îmi fac propria mea religie.”

În ultimii ani s-a discutat mult despre creșterea numărului de oameni adepți ”ai nimănui”, adică a celor care nu se identifică cu vreo religie anume. Centrul de cercetare Pew a raportat în Octombrie 2019 că 26% dintre americani sunt religioși fără vreo afiliere, în creștere față de 17% în 2009. Dintre mileniali, 40% sunt ”adepți ai nimănui”.

Dar asta nu înseamnă neapărat că America devine o societate mai ”seculară”. Burton sugerează o imagine mai complicată a religiei, una în care oamenii caută din plin ceva spiritual în viețile lor. Spiritualitatea lor este ”un amestec dintre ce s-ar putea  numi  practici  religioase  tradiționale  și  spiritualitatea  personală,   intuitivă: favorizarea sentimentelor și experiențelor în detrimentul instituțiilor și crezurilor.”

Burton, o scriitoare care a studiat religia și secularismul și deține un doctorat în teologie la Oxford, îi numește pe acești căutători spirituali ”Remixați”. Privind în detaliu la datele statistice, ea îi împarte pe Remixați în trei categorii: spirituali, dar nu  religioși   (abreviat,   SBNR),   ”credincioșii  nimănui”  și  ”religioșii  hibrizi”.  Prima categorie nu necesită explicații: 27% dintre respondenții Pew au declarat în 2017 că ei sunt ”spirituali, dar nu religioși”. Deși o mare parte din SBNR au spus că, de fapt, ei aparțin unui grup religios, ”sursa lor primară de ceea ce am putea numi <făuritor de semnificație>… vine din afara tradițiilor lor religioase”, scrie Burton. Un alt studiu Pew din 2018 a raportat că ”aproape ¾ din <adepții nimănui> (72%) cred într-un fel de putere mai mare, chiar dacă nu în Dumnezeu, așa cum este descris în Biblie” – „credincioșii nimănui” descriși de Burton. Și, în cele din urmă, sunt religioșii hibrizi, aceia afiliați unei religii tradiționale, dar care ”se simt liberi să  ignore elementele care nu li se potrivesc neapărat sau să suplimenteze practica lor oficială cu elemente spirituale sau ritualice, fără a mai menționa credințele din alte tradiții”.

Aproape o treime dintre creștini, de exemplu, spun că ei cred în reîncarnare – cu siguranță, aceasta nefiind o doctrină creștin-ortodoxă. Într-o aproximare estimativă, Burton spune că cel puțin jumătate dintre americani sunt Remixați, amestecând și potrivind aspecte din religia tradițională și spiritualitatea personală, pentru a crea ”identități religioase personalizate”.

Ce caută Remixații? A defini ce este o religie sau ce face, nu este o sarcină ușoară, dar Burton se oprește asupra ideii că religiile aduc împlinire în cele patru elemente ale nevoii umane: sens, scop, comunitate și ritual. Un grup de fitness cu o nuanțată spiritualitate, precum SoulCycle, ar putea satisface o parte din aceste nevoi (ritualul unui antrenament matinal, poate o comunitate de prieteni bicicliști), dar oamenii își pot găsi sensul și scopul în alte domenii, adeseori în politică.

Într-adevăr,   Burton   consideră   activismul   Stângii   pentru   dreptate   socială   a   fi, probabil, cel mai convingător dintre noile religii fără dumnezeu: oferă adepților un cadru semnificativ pentru înțelegerea realității (păcatul originar își are rădăcina în patriarhism și în celelalte instituții nedrepte ale societății) și sentimentul unui scop în   arătarea   solidarității   cu   cei   opresați.   Toate   acestea   sunt   susținute   de   o comunitate morală, similară bisericii, care are ritualuri de „alungare” a opresorilor, pe platformele media și la mitinguri. Burton continuă pe acest fir pe parcursul cărții sale, scriind o cronică a făuritorilor de semnificație și bizarele ritualuri de sănătate ale culturii actuale, vrăjitoarelor pentru dreptate socială, a utopiștilor tehnici din Silicon   Valley   –   care   vor   să   ne   transforme   pe   toți   în   mașinării,   a   acoliților masculinității auto-suficiență descrise de Jordan Peterson, a altor grupuri pentru drepturile bărbaților ”primitivi” și chiar și a utopiștilor sexuali și poliamoriști. (Acte sexuale, pe care nu ar trebui să le căutați pe Google, sunt descrise de practicanți ca fiind ”transcedentale”.)

Totuși, aceste religii ”intuitive” și forme de spiritualitate nu sunt tocmai un fenomen nou. Acestea au rădăcini adânci în istoria religioasă a Americii. În timpul Războiului de   Independență,   doar   15%   din   adulții   americani   erau   parte   dintr-o   biserică. Creștinii de atunci cochetau cu ghicirea și astrologia. Încă de la formarea națiunii, au existat bătălii între religia instituțională și forme mai personale de evlavie.

O modă din secolul XIX, cunoscută drept ”Noua gândire”, o precursoare a mișcării moderne de auto-suficiență, a influențat în mod deosebit. Fondatorul Noii Gândiri, Phineas Parkhurst Quimby, credea că, la fel cum a zis și Burton: ” Dumnezeu – sau, cel puțin, o nebuloasă definită ca putere superioară – a fost în tine și tu ai avut atât dreptul, cât și responsabilitatea de a direcționa această relație spirituală astfel încât să atingi rezultate de împlinire personală”. Afilierea religioasă americană a atins apogeul la mijlocul secolului XX (un procent incredibil de 75-80% din americani făcea parte dintr-o congregație în anii 1950) și a scăzut în perioada următoare, pe măsură ce tulpina intuitivă, cea identificată de Burton, venea din urmă. Urme din ideile Noii Gândiri, precum ”Dumnezeu din interior” și voința proprie de sănătate și bogăție pot fi găsite peste tot în acest intuiționism renăscut, începând de la New Age și mișcările grijii de sine, până la evanghelia prosperității de ”roagă-te și îmbogățește-te” și până la credința în dreptatea socială Stângistă, conform cărora sentimentele și experiențele subiective sunt, inerent, de necontestat.

Este tentant a-i respinge pe Remixați ca fiind fără speranță de egoiști și ciudați – sincer, cine cumpără un ”castron cântător” nepalez de 185$ de pe Goop? – dar Burton merită creditul de a-i lua în serios. După cum spune ea frecvent, aceste religii neortodoxe sunt singurul acces spre o viață spirituală pe care îl au mulți; înainte de asta, unii au fost abandonați sau înstrăinați de alte comunități religioase. O fascinantă, dar înfricoșătoare călătorie în spiritualitatea contemporană, cartea lui Burton   ilustrează   un   mare   adevăr:   oamenii   sunt   o   specie   spirituală.   Suntem programați să căutăm sens, scop și transcendență și această căutare ne poate conduce în locuri foarte ciudate.

Totuși, o lacună a cărții lui Burton este că nu a fost făcută o investigație detaliată a eficienței acestor subtitute pentru religia tradițională. Chiar aduc adepților lor scop și părtășie? Într-un sondaj al YouGov din 2019, 30% din mileniali au declarat că se simt singuri; un procentaj mai mare decât la generațiile anterioare.   (Previzibil, procentajul a crescut până la 38% datorită pandemiei de coronavirus.) Americanii tineri suferă, de asemenea, în procente ridicate, de depresie. Se dovedește că a trăi într-o   cultură   care   încurajează   oamenii   să-și   urmărească   maximizarea individualismului în viața lor socială, economică și spirituală, îi face să se simtă mai singuri și nefericiți.

Instituțiile religioase tradiționale s-au deteriorat în ultimele decenii: scandaluri de abuz sexual, declinul familiei și participării la slujbele bisericii, apatia părinților în transmiterea tradițiilor creștine copiilor lor și, în sens mai larg, scăderea încrederii în instituții – toate au contribuit la declinul acestora. Dar religiile organizate ar trebui să privească acest grup de americani tineri, singuratici, dar doritori de spiritualitate, ca pe o oportunitate. Poate că soluția este ceea ce Burton a numit recent în The New York Times ca fiind ”creștinism straniu”:   comunități credincioase din toate denominațiunile,   care   sunt   mai   mult   ortodoxe   și   serioase   intelectual,   mai concentrate pe frumusețe și aspect și mai sceptice față de războaiele culturale și obsesia consumerismului capitalist cu dorința după împlinire și profit. Dar, în special în timpul unui eveniment așa devastator precum o pandemie globală, liderii bisericii și membrii acestora  ar trebui să  se gândească  la moduri în care să  ”vină în întâmpinarea omului într-un mod special, pe drumul suferinței sale”, după cum a spus cândva Papa Ioan Paul al II-lea, să îi ajute pe oameni în a găsi sens în suferința lor și să formeze comunități pentru a-și duce poverile unii altora.

În Evanghelia lui Ioan, primele cuvinte ale lui Cristos către ucenizii Săi sunt: ”Ce căutați?” Este întrebarea centrală a omului. În timp de criză și nesiguranță, nu ar trebui să ne surprindă că oamenii încep să caute răspunsuri, nu în înteriorul lor rănit sau în această lume decăzută, ci în exteriorul lor.  

Autor: Daniel Wiser Jr.

Sursa: https://www.theamericanconservative.com/articles/without-traditional-faith-spiritual-humans-go-to-strange-places/

Sursa foto: Photo by Sushil Nash on Unsplash 

Leave A Comment

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

This website uses cookies and third party services. Ok