Leave LOUD sau Exvanghelicism

Compania globală de analize și consultanță Gallup a lansat recent un sondaj care sugerează că numărul celor care aparțin unei biserici, sinagogi sau moschei a scăzut sub 50% (în SUA) pentru prima dată din 1937, când organizația a început să urmărească acest tip de sondaj. Mai mult de jumătate dintre respondenții acestui sondaj nu au renunțat doar la aderarea la biserică, ei au renunțat la denominația lor și acum se identifică ca și „fără o preferință religioasă”. 

O serie de tendințe culturale separate, dar strâns legate de acest fenomen, sunt în derulare peste tot în lume. Un exemplu ar fi o organizație cu numele de ”The Witness” (Martorul), care este reprezentată de o comunitate online de creștini afro-americani. Ei au lansat recent Hashtag-ul „#LeaveLOUD”. Prin episoade de podcast și articole online, ”martorul” încurajează creștinii de culoare, nu numai să părăsească biserici predominant albe sau multietnice, ci să fie foarte vocali în interiorul ei și mai ales în afară, atunci când părăsesc comunitatea respectivă. 

Există desigur lucruri precum abuzul sau o doctrină greșită care pot să justifice părăsirea unei congregații. În mod specific, sunt surori și fraţi de-ai noştri, afro-americani, care au fost neglijați sau răniți fie direct, fie indirect. Și, în funcție de context, liderii bisericilor ar trebui să fie conștienți de lucrurile care justifică o plecare. Ceea ce vedem însă, face parte dintr-o mișcare de părăsire a bisericii în general, chiar dacă nu există cazuri specifice de abuz sau doctrină greșită. La ceea ce asistăm, face parte dintr-o aderare la mișcarea „Exvanghelicism” (exvanghelici) ceea ce nu este doar ”cool”, ci și o modalitate de a deveni popular. 

Dacă urmărim cu atenție povestea celor ce părăsesc comunitățile religioase se pot distinge câteva teme îngrijorătoare. Aproape fără excepție, o persoană care părăsește o biserică vorbește despre un comportament rău al oamenilor de acolo sau al celor care conduc comunitatea – și, desigur, nimeni nu vrea să rămână într-o comunitate în care este agresat. Cu toate acestea, vorbim de o cultură care a îmbrățișat pe scară largă deismul terapeutic moralist – mulți cred că, atunci când sunt provocați moral sau aud o afirmație care îi deranjează, este, de fapt, vorba de un rău care li se face, că sunt jigniți. 

Acest sondaj mai scoate în evidență, de asemenea, conflictele interpersonale ca un motiv pentru a părăsi biserica. Potrivit sondajului însă, motivul principal care determină plecările din biserică este renunțarea la credință cu totul. Metaforic vorbind, oamenii părăsesc clădirea în timp ce îi învinovățesc pe cei care locuiesc într-un anumit apartament. Pentru a denunța public o anumită congregație – ca să nu mai vorbim de o anumită denominație (sau să nu mai vorbim de o întreagă tradiție de credință) – din cauza modului în care oamenii s-au comportat, înseamnă să înțelegi greșit ceea ce este creștinismul.

Vorbim în primul rând despre un angajament față de Isus Hristos; în al doilea rând, vorbim despre o concepție asupra realității. Cine este Isus și ce ne învață creștinismul trebuie evaluat pe propriul lor merit, nu pe meritul oamenilor din jur. Multe biserici nu au reușit să pregătească tinerii să facă acest lucru. Având în vedere acești doi factori este legitimă întrebarea cu privire la cei care părăsesc biserica și dau vina pe oamenii de acolo pentru plecarea lor: nu sunt cumva, în realitate, doar supărați pe Dumnezeu? 

Atât de mulți „exvanghelici” și creștini progresiști care încep să se plângă de comportamentul rău al celor din biserică sfârșesc prin respingerea doctrinei morale a Bibliei despre sexualitate, despre judecata lui Dumnezeu, despre pedepsirea păcatului sau despre domnia lui Isus Hristos. Cifrele sondajelor recente arată un fenomen tragic, și anume, că divorțul, necredincioșia maritală sau homosexualitatea se găsesc în mod disproporționat (sau cel puțin dezvăluit) în urma deconstrucției credinței. 

Cu cât mai mult cultura în care trăim găsește învățătura creștină depășită și scandaloasă, cu atât mai greu este să distingem între diferitele motivații ale celor care părăsesc biserica și/sau credința. Ceea ce este clar însă este că, cel puțin pentru oricine intenționează să persevereze în credință, trebuie să știe ce este credința. Scriptura este clară cu privire la urmașii lui Hristos: ei trebuie să trăiască pașnic cu toată lumea, cât de departe… depinde de fiecare. Oricui ia în serios această învățătură, ca să nu mai vorbim de multe altele care se aplică în mod direct vieții noastre în trupul lui Hristos, îi va fi dificil să „părăsească cu voce tare” sau să justifice plecarea pe baza disputelor stupide sau să neglijeze rugăciunea pentru cei care au plecat.



Sursa foto: Photo by Rayson Tan on Unsplash 

Ultimele postari ale lui Ilie Vlasa (vezi toate)

Leave A Comment

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

This website uses cookies and third party services. Ok