Recuperând Arta Pierdută a Cavalerismului

By |2021-06-05T10:02:04+03:005 iunie, 2021|Categories: Articole, Fără categorie, Ultimele articole|Tags: , , , |0 Comments
Se spune că a murit cavalerismul, că idealul medieval de cavaler simplu e îngropat demult. Se spunea la fel și în timpul lui C.S. Lewis. Iar Lewis, în loc de a se lamenta cu privire la pierderea cavalerismului, a căutat să facă ceva în privința asta.
 
Lewis a iubit cavalerismul, referindu-se la acesta, la un moment dat, ca fiind ”singura speranță a omenirii”. El a apreciat cu adevărat exigența dublă pe care idealul cavaleresc o are de la natura umană.
 
„Cavalerul este un bărbat al sângelui și fierului, un bărbat familiar cu priveliștea fețelor zdrobite și cioturile zdrențuite ale membrelor tăiate; este, de asemenea, sfios, aproape ca o domnișoară, un oaspete aflat în hol, un bărbat gentil, modest și discret. El nu este un compromis sau o medie fericită între ferocitate și blândețe; el este feroce la puterea n și blând la puterea n.” („Necesitatea cavalerismului” – în cartea Preocupări actuale – n.t., 13)
 

Lupi feroce și miei blânzi

Această combinație de ferocitate și blândețe, limitată la ocaziile și situațiile potrivite, este necesară, deoarece umanitatea este, altfel, predispusă la a fi împărțită în două grupuri principale: lupi setoși de sânge și miei lași. Istoria – potrivit lui Lewis – este o progresie ciclică, în care violurile barbare, jafurile și distrugerea unei civilizații ajunge să devină delicată și decadentă, neputincioasă în fața atacurilor următoarelor hoarde barbare. Cavalerismul, cu exigența sa dublă față de bărbați, a căutat să întrerupă acest ciclu, creând lei precum miei și miei precum lei.
 
”Idealul medieval a adus împreună două lucruri care, în mod natural, nu au nicio tendință de a gravita unul spre cealălalt. Le-a adus împreună tocmai din acest motiv. L-a învățat pe marele războinic umilința și îngăduința, deoarece fiecare știa, din experiență, cât de mult avea el nevoie de această lecție. A cerut curaj de la bărbatul urban și modest, deoarece fiecare știa că era foarte probabil să fie un papă-lapte.” (14)
 
Acest ideal, vizând – așa cum o face – o mulțime întreagă de existență umană și situații sociale – de la sălbatica încleștare de săbii în bătălie până la detaliile manierelor atunci când întâlnești o femeie pentru prima dată – nu e ceva ce se întâmplă pur și simplu. Este ”artă, nu instinct”, ceea ce înseamnă că trebuie învățat, încurajat și cultivat.
 

Cavalerismul în bătălie – și acasă

Lewis prezintă acest tip de instrucțiune în Prințul Caspian (n.t. Cronicile din Narnia 4. Prințul Caspian), în special în personajul Înalt Rege Peter. Peter afișează un mare curaj și înțelepciune în dorința sa de a-l înfrunta pe Miraz, cel călit în bătălii, într-o singură luptă. Prin simplu fapt că l-a provocat pe Miraz la o singură luptă, el speră să câștige niște timp pentru a putea ”inspecta armata și a-și întări poziția”. Chiar dacă Miraz refuză provocarea, întârzierea i-ar putea oferi lui Aslan oportunitatea de a face ceva. În bătălie, el își demonstrează priceperea de luptător utilizând cu
înțelepciune tinerețea și vigoarea lui, în propriul avantaj. Și luptă onorabil, permițându-i lui Miraz să-și regăsească stabilitatea atunci când alunecă.
 
În același timp, este un maestru al tactului și smereniei – soluționând cu dibăcie conflictul relațional cu frații săi și asigurându-se că Prințul Caspian știe că nu se află acolo pentru a-i lua locul, ci pentru a-l instala în acesta. Peter afișează o preocupare autentică pentru demnitatea celorlalți, cât și o generozitate și o mărinimie adecvate. El recunoaște fidelitatea bursucului sărutându-l pe frunte atunci când îl întâlnește pentru prima dată. El onorează dreptul străvechi al Ursului de a sluji ca martor oficial la dueluri, chiar dacă Ursul ar fi putut să aducă rușine armatei prin
faptul că își sugea labele. El caută să îl încurajeze pe Uriașul Strică-Vreme după gafele sale în bătălie, trimițându-l ca mesajer al provocării lansate lui Miraz. Peter gestionează cu pricepere cererea șoarecelui Pișpirici de a sluji ca martor, refuzându-i dorința, dar păstrându-i totuși demnitatea. Peter chiar poruncește ca Sfrederic, un pitic negru, să fie îngropat potrivit obiceiului Piticilor, în ciuda răutății și trădării lui.
 

Cavalerul perfect

Această preocupare autentică pentru curtoazie, onoare și demnitatea celorlalți ne este necesară, dacă vrem să trăim ca adevărați narnieni în casele noastre, în bisericile noastre și în lume. Domnul nostru ne cere ca soții să-și onoreze soțiile ca pe un vas mai slab (1 Petru 3:7) și ca soțiile să-și respecte și să-și onoreze soții ca pe capul lor (Efeseni 5:22). La fel, copiii trebuie să-și cinstească părinții (Exod 20:12), iar părinții trebuie să-L imite pe Dumnezeu, amintindu-și din ce sunt făcuți copiii lor (Psalmul 103:13-14) și să nu-i provoace sau să-i descurajeze (Coloseni 3:21). Toți creștinii suntem chemați, mai degrabă, să-i slujim, cu sacrificiu, pe ceilalți decât să ne poruncim autoritatea sau drepturile în fața celorlalți, așa cum fac cei necredincioși (Matei 20:25-28). Cei vârstnici, în special, sunt atenționați că nu trebuie să-i domine pe cei din responsabilitatea lor ci, în schimb, precum Înaltul Rege Peter, să fie un exemplu pentru turmă (1 Petru 5:3).
 
Cum putem ajunge să trăim în acest fel? În același mod în care Edmund a ajuns să poarte acest tip de cinste în Prințul Caspian.
 
”Fiindcă Aslan suflase peste el când se întâlniseră și avea un aer măreț.” (Cap. 13)
 
Suflarea lui Aslan îl face pe Edmund măreț, cu măreția lui Aslan. La fel și suflarea lui Isus. Pentru că El este modelul suprem de cavalerism – protejând acuzata de pietrele ipocriților, spălând picioarele murdare ale pescarilor galileeni și alungându-i cu râvnă sfântă pe cei vicleni din Casa Tatălui. Prin faptul că i-a slujit pe ceilalți și Și-a dat viața ca răscumpărare pentru mulți și că va reveni cu mânie pentru a plăti cu suferință celor care I-au asuprit poporul, El este întruparea adevăratului cavalerism, Cavalerul perfect dintre toți cavalerii. El este Cel în care se îmbină, cu adevărat, paradoxul ferocității și blândeții. El este Leul cuceritor din Iuda și Mielul smerit care a fost junghiat. Lewis a avut dreptate: Cavalerismul este singura speranță a omenirii.
 
 
Autor: Joe Rigney
Sursa: https://www.desiringgod.org/articles/recovering-the-lost-art-of-chivalry#the-perfect-knight
Sursa foto: Photo by Ricardo Cruz on Unsplash 

Leave A Comment

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

This website uses cookies and third party services. Ok